Diabetul de sarcina (diabet gestional) se identifica prin orice grad de intoleranta la glucide (valori mai mari decat normal ale glicemiei).
Diagnosticul de diabet de sarcina se mentine numai pe durata sarcinii. Dupa nastere, daca diabetul persista el va fi catalogat de tip 1, 2 (cel mai frecvent) sau secundar, in functie de situatie.
Daca dupa nastere glicemia revine la normal, e bine de retinut faptul ca mama are un risc foarte mare de a dezvolta diabet de sarcina la o sarcina urmatoare sau diabet in afara sarcinii.
In timpul sarcinii, de copil are grija placenta, hormonii placenta are grija de copil, hormonii secretati de aceasta il ajuta sa cresca.
In acelasi timp, aceeasi hormoni blocheaza actiunea insulinei secretate de mama. Aceasta problema se numeste insulinorezistenta si face ca organismul mamei sa foloseasca foarte greu insulina.
Nevoia de insulina poate creste in aceste conditii pana la de trei ori.
Diabetul de sarcina apare atunci cand organismul mamei nu poate produce si utiliza toata insulina de care este nevoie in timpul sarcinii. Fara insulina, glucoza nu poate parasi sangele pentru a fi transformata in energie na nivelul celulelor. Glucoza, in aceste conditii, se acumuleaza in sange pana la un nivel ridicat, ceea ce denumim hiperglicemie.
Diagnosticul de diabet de sarcina (diabet gestional) se poate pune prin doua metode:
- test scurt de toleranta la glucoza, test oral cu 50 g glucoza dupa a 24-a saptamâna a sarcinii (când starea de rezistenta la insulina atinge platoul maxim),
- test de toleranta la glucoza cu 100g de glucoza (doar daca e cazul)
Testul scurt de toleranta la glucozaTestul acesta are avantajul ca poate fi efectuat in orice moment al zilei (nu este necesar ca femeia investigata sa fie pe nemancate.
Se ingera o cantitate de 50 g de glucoza si se testeaza glicemia dupa o ora.
O valoare a glicemiei la mai mare de 139 mg/dl este considerata de catre Asociatia Americana de Diabet (ADA) ca valoare-limita de la care este necesara efectuarea unui test oral de toleranta la glucoza cu 100 g glucoza.
2.
Testul de toleranta cu 100g de glucoza se face dimineata, dupa un post nocturn de 8-14 ore si dupa 3 zile de dieta nerestrictiva (mai mult de 200g de glucide pe zi) si activitate fizica nerestrictionata.
Pe parcursul testului, femeia gravida trebuie sa ramana culcata si sa nu fumeze.
Diagnosticul, asa cum cer criteriile ADA, se bazeaza pe existenta a cel putin doua valori mai mari decât urmatoarele nivele (valori ale glicemiei în plasma venoasa): pe nemancate >95 mg/dl (>5,3 mmol/l); la 1h >180 mg/dl (>10,0 mmol/l); la 2h >155 mg/dl (>8,6 mmol/l); la 3h >140 mg/dl (>7,8 mmol/l).
Criteriile de diagnostic ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) difera de cele ADA. Astfel, OMS recomanda, în cazul în care testul scurt cu 50 g glucoza oral este pozitiv (glicemia la 1h >139 mg/dl), efectuarea testului cu 75g glucoza care este interpretat conform criteriilor OMS.
Daca nu este diagnosticat si tratat cu cea mai mare atentie, diabetul gestational va duce la afectarea fatului si aparitia complicatiilor in cursul sarcinii, la nastere si imediat dupa aceea, dar si pe termen lung, evidente in copilarie sau la adultul tanar.
Daca fatul este afectat in primul trimestru atunci poate apare avort spontan, intarziere precoce in dezvoltarea intrauterina si malformatii congenitale. Daca hiperglicemia apare in trimestrul doi de sarcina pot apare ulterior tulburari comportamentale si ale intelectului. Daca afectarea se produce in ultimul trimestru copilul poate avea o greutate mai mare decat normalul la nastere si va avea un risc crescut pentru obezitate si diabet zaharat in cursul vietii.
Nivelul crescut de glucoza pe care il primeste fatul prin intermediul placentei va stimula secretia lui de insulina pentru a scapa de acest surplus de zahar. Primind o cantitate de energie mai mare decat este necesar pentru crestere, fatul va depune surplusul sub forma de grasime si se vor ingrasa, ajungand sa fie la nastere mai mare si mai greu decat este normal (=macrosomie). Ei pot avea probleme la nivelul umerilor in cursul nasterii si dificultati de respiratiei dupa nastere. Datorita faptului ca secretia de insulina este mare, iar dupa nastere aportul de glucoza mic, poate apare o scadere sub normal a glucozei in sange (hipoglicemie). S-a demonstrat ca bebelusii cu nivele mari ale secretiei de insulina au risc crescut pentru a deveni obezi si a dezvolta diabet de tip 2 la varsta adulta.
sursa de informare si referinta: http://www.diabetzaharat.ro/ce_e_dz_de_sarcina.htm
